Carti

„Simplicity”
Simplicitatea este o valoare-cheie. Foarte des gândirea laterală poate simplifica o problemă complexă. Aceasta se poate realiza printr-o serie de tehnici creative ca reconsiderarea trecutului ( verificarea dacă ceva ce luam de bun în mod tradiţional mai este necesar ), eliminarea ( îndepărtarea a ceea ce nu se mai justifică ) împreună cu cele zece reguli-cheie ale simplicităţii propuse de Edward de Bono.

 

„Teaching Children to Think” (1992)
Stilul de viată de azi cere o gândire constructivă: avem nevoie să luăm decizii, să facem alegeri, să luăm iniţiative şi să fim creativi. Gândirea este o deprindere pe care copilul o poate învăţa. Folosind exemple, exerciţii, jocuri şi desene, Dr. de Bono demonstrează diferenţa între inteligenţă şi gândire şi furnizează o metodă pas cu pas pentru a-i ajuta pe copii să-şi dezvolte o gândire clară şi constructivă.

 

„Six Action Shoes” (1992)
Cartea prezintă un mod eficient de a prelua controlul oricărei situaţii personale sau de afacere prin răspunsul la întrebarea „Ce tip de acţiune este cerut aici”şi prin purtarea pantofi adecvaţi şi comportarea în acel stil. Cei şase pantofi semnifică o modalitate de a transforma gândirea în acţiune, identificând diferite situaţii şi actionând conform lor pentru a le răspunde în maniera cea mai favorabilă posibilă. Cele şase perechi de pantofi sunt: pantofi normali ( proceduri de rutina, formale ), cizme de cauciuc portocalii ( reactii rapide ), şlapi roz ( raspunsuri senzitive ), bocanci maro ( sensibilitate si practica ), bascheţi gri ( obţinerea informaţiilor ) şi cizme de călărie roşii ( luarea responsabilităţii, îndeplinirea ordinelor ).


„I am Right, You are Wrong” (1990)
Dr. Edward de Bono prezintă “logica de piatră” care se bazează pe categorii rigide, absolute, pe argumente şi puncte adversariale. El crede că această gândire nu furnizează energii constructive de care am avea nevoie să rezolvăm problemele anilor 2000. În locul logicii de piatră, el propune “logica fluidă a percepţiei”. Prefaţa acestei cărţi este semnată de trei câştigători ai premiului Nobel pentru fizică: Sheldon Lee, Brian Josephson şi Ivar Giaever.


„Serious Creativity – Using the Power of Lateral Thinking to Create New Ideas”
Creatorul termenului de “gîndire laterală” arată că “creativitatea serioasă” nu este o contradicţie în termeni. Instrumentele creative se bazează pe logica sistemelor auto-organizate. Creativitatea devine de o importanţă crescută pentru organizaţii pe masură ce competiţia se intensifică deoarece este cel mai bun şi mai ieftin mod de a adauga valoare resurselor şi calităţilor existente.


“Why So Stupid? How the Human Race has Never Really Learned to Think”
Explică faptul că gândirea noastră obişnuită este despre trecut. Chiar şi conceptul “adevăr” se referă la trecut. Niciodată nu am dezvoltat gândirea creativă necesară pentru a proiecta viitorul. Pentru a analiza trecutul putem folosi metodele tradiţionale, iar pentru construcţia viitorului, Edward de Bono ne propune noi metode puternice de gândire.


„Teach Yourself to Think”
Gândirea este cea mai fundamentală deprindere. Această carte asigură o structură în cinci nivele uşor de urmărit, pe post de cadru pentru gândire, a cărei scop este de a îmbunătăţi abilitatea de a răspunde şi a face faţă unei vaste palete de situaţii.


„Parallel Thinking”
În lumea de astăzi în continuă schimbare gândirea tradiţională promovată de Socrate, Platon, Aristotel nu mai este suficientă. Pentru a înainta avem nevoie de un sistem de gândire constructiv, creativ, bazat pe design. După douăzeci şi cinci de secole ar fi timpul să facem trecerea de la gândirea socratica axată pe aflarea adevărului la gândirea creativă axată pe designul viitorului având la bază valorile.


„New Thinking for the New Millenium”
În ultimul mileniu am făcut uriaşe progrese în ştiintă şi tehnică, totuşi încă suntem tributari unui stil de gândire excelent, dar limitativ. Este gândirea care se concentrează pe “ce este” prin analiză, criticism şi argumentare. Acum avem nevoie să ne concentrăm pe ce “ar putea fi” – gândirea noului mileniu.

 

„Mechanism of Mind” (1969)
Edward de Bono ilustrează suprafaţa memoriei speciale care poate reasambla procesările creierului în selecţia, procesarea şi respingerea informaţiilor. Mintea are tendinţa să creeze şi să consolideze pattern-uri rigide, să formeze mituri, să polarizeze şi să dividă şi apoi să lege aceste mecanisme în diferite modele de gândire – natural, logic, matematic şi lateral.